Posesiunile sunt doar temporare.
Este scris în Biblie: Levitic 25: 23. Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.
Nu trebuie să permitem ca posesiunile noastre să pună stăpânire pe noi.
Este scris în Biblie: Matei 6: 24. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urâ pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
Luca 12: 15. Apoi le-a zis: Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.
Posesiunile nu sunt necesare pentru a fi fericit şi mulţumit.
Este scris în Biblie: Filipeni 4: 12-13. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.
Nu e înţelept să ne îngrijorăm mai mult de posesiunile noastre decât de Casa lui Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Hagai 1:9. Vă aşteptaţi la mult şi iată că aţi avut puţin; l-aţi pus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
Trebuie să împărţim posesiunile noastre cu cei în nevoie.
Este scris în Biblie: Faptele Apostolilor 2:44-46. Apoi, toţi credincioşii se întâlneau permanent şi împărţeau tot ce aveau între ei, vânzându-şi averile şi împărţindu-le cu cei care duceau lipsă. În fiecare zi ei se închinau împreună la templu, se adunau în grupuri mici prin case să frângă pâinea şi mâncau împreună, cu bucurie neasemuită şi cu inimi pline de recunoştinţă (NT pe înţelesul tuturor).